Creşterea, într-un sens mai larg, se referă la „înmulţire”, dar şi la „eliminare”. Ţelul final este acela de a produce urmaşi, care să fie mai buni decât părinţii. Acest lucru însemnă controlarea calităţilor şi performanţelor animalelor stabilite pentru creştere sau înmulţire, ceea ce reprezintă ţelurile unei crescătorii în interes comercial.
Numai animalele cele mai bune sunt recomandate pentru a fi înmulţite. În sălbăticie numai animalele suficient de puternice pentru a supravieţui condiţiilor de mediu extreme au şansa de a se înmulţi.
Creşterea înseamnă şi stabilirea unor scopuri de creştere precise, clare. Acestea pot varia în funcţie de interese.
Ca şi viitori crescători de prepeliţe, vă veţi stabili ca ţel şi în perioada de creştere a găinii ouătoare randamente ridicate la un consum normal de hrană şi, de asemenea o lungă perioadă de ouare. O lungă perioadă de ouare implică şi o bună vitalitate. Un animal mai puţin vital va ceda înainte de sfârşitul perioadei de ouare printr-o moarte prematură. Şi mărimea ouălor ar trebui să constituie un ţel.